Fug

-Îți plac desenele animate ?
-Da.
-Ai văzut RoadRunner ?
-Sigur.
Mă simt ca Wild Coyote. Alerg de când mă știu, de fapt, nici nu mai știu... Am alergat kilometri întregi fără întrerupere și încep să obosesc. Am trecut peste tot felul de obstacole, gropi, bălți de ulei și prin tuneluri pictate pe stânci. Am trecut prin toate pentru că eram sigur că toate astea duc undeva, că am să pun mâna pe nenorocitul ăla de struț. Am alergat tot timpul ăsta fără să pun la îndoială nimic, dar încep să obosesc. Cu toate astea nu pot să mă opresc. Nici nu știu dacă aș vrea, dacă trebuie, nu știu dacă pot... Alerg din inerție. Din când în când întâlnesc în drum aceleași obstacole, aceleași capcane ridicole. Mi-a luat ceva timp, dar m-am prins în cele din urmă, ăștia de la ACME mă trag în țeapă. Niciunul din produsele lor nu-mi folosesc defapt, nu fac decât să-mi pierd timpul. Nu, eu alerg, fug.
Din când în când dau de prăpăstii pe care știu că le pot sări, aș putea ajunge pe partea cealaltă fără probleme și totuși ceva mă reține. Oi fi Wild Coyote în povestea asta dar legile fizicii nu-s maleabile ca în desene în lumea mea. Nu e ca și cum aș putea rămâne în aer cu o pancartă pe care să scrie mare cu litere roșii "SUCKER !" sau "HELP !". Să cad și mai apoi să mă dezlipesc de jos și să-mi văd de treabă. Dar eu știu că pot ajunge pe partea cealaltă, nu știu însă de ce nu o fac. Să-mi fie frică ? Mă tem sau poate nu. Cert e că am rămas aici și e mult până jos. Toate celelalte obstacole nu-mi ridică dificultăți, le pot ocoli ușor dar prăpastia e mare. Am rămas aici alergând în loc.
Fug, fug, fug, fug !

"BIP ! BIP ! "

Căcat ! Iar mi-a scăpat !

Inventar

Un pumn de secunde, un sac, un depozit întreg și tot nu îmi ajung.

Am amintiri să-mi umple nopțile. Le-am pus pe undeva pe aici.. Cred că-s în dulap pe ultimul raft, dar nu-mi amintesc unde e cheia. De ce le-oi fi închis? Am pixul și topul ăsta de hârtie. Am praf pe gene, și cerneală pe degete, o mie de gânduri cu minte proprie care nu se reduc și adunate dau fix zero. Am un tabel cu tot felul de semne H, Li, Na, K, Rb, Cs, Fr, No Ns En Se, mie îmi place Chimie, nu chimia dar nu e ca și cum aș fi jucat la zaruri. Până acum pluteam în siguranță în barcă, fără undiță, că nu alerg după nori că Iona și nu cred în noroc, deci nu-mi vorbi de umbre. Pluteam în barcă, da-ncepe să ia apă acum și eu nu știu să înot. Trebuie să iau BACul și ăștia închid la trei.

Am un bilet de tren și nectarine, dar trenul întârzie și nu știu dacă să mai stau, sau să plec. Mi-au spus să aștept.
Am răbdare, o durere de cap și astea nu merg împreună. Uite: "Am durere și o răbdare de cap" sau "Am cap si o durere de răbdare". Și chiar dacă mergeau, n-ai nici o garanție că-i mixul cel mai bun. Am întrebări da-s prost interpretate și am cele mai bune intenții că nu e ca și cum ar putea fi la mâna a doua. Am speranțe dar nu am pesticid pentru buruieni de genu'.
Am o sticlă de vin, două pahare și nemernicul ăsta din oglindă mă îmbie să ciocnim. Da, zic nemernic deși oglinda te arată exact pe dos.

5627(Pauză)

5627 nu mai circulă. Locomotiva s-a defectat și a fost scoasă din circulație. Acum stă pe linia moartă alături de celelalte, cu geamurile sparte pe ambele părți de indiferență, neputință și durere.
Au colorat-o cu sprayuri amatorii de pictură urbană în speranța că poate vor îngropa trecutul, eșec. 5627 nu ruginește, rămâne intactă ca o amintire vie, indiferent câte ploi de timp or să cadă peste Ea. Și zace acolo... și în jurul ei timpul curge parcă mai greu.. Calea ferată care lega două suflete a fost inundată în lacrimi, iar șinele au fost furate de țigani lacomi cu breton pe o parte și vândute mai apoi pe nimic, nu se știe unde.
Locomotiva ar putea fi reparată dar cei doi mecanici care se ocupau de asta nu-și mai vorbesc. Iar sina se poate reconstrui dar pe traseu au crescut spini de orgoliu care cresc indiferent de câte ori sunt smulși.
5627 nu mai circulă.. dar își va relua traseul atunci când mecanicii își vor aminti unul altuia numerele de telefon și pe traseu vor fi aruncate semințe de răbdare și înțelegere care vor sufoca spinii, dar până atunci...

Crăciun în frig

A venit IARNA, IAR N-Au primit căldură,
Ninge, e frig peste măsură
La ei nu e Crăciun, nu au nici pom măcar
Rata la bancă-i încercuită, cu roșu, pe 20 în calendar.
Tatăl n-ajută, toarnă toți banii în pahar,
Se-ntoarce seara acasă cu mâna goală după o zi la bar.
Mama-i bolnavă și sub aspectu-i ftizic
Durerea și grija zilei de mâine o macină fizic.
Au un copil răcit și nu-s bani de pastile
A renunțat la școală deși învăța bine.
Dar când necazuri și nevoi vin toate năvală
Rugăciuni la cer o să-i scoată din iarnă.

Accident

Era octombrie,
Așteptam trenul, când fără voie
M-a lovit în plin.
Sufletul mi-e țăndări
Inima sângeră venin.
Oglinda-i spartă de mult de multe semne de-ntrebare,
Odihnă? 3-4 ore pe noapte, dar nu fără răbdare
Migrene.. cât să le-neci în mare.

Pozele, dulce venin,
Amintiri tot vin
Un chin.
Cafeaua dulce o beau singur acum și e amară,
A trecut mult de atunci da' încă aștept s-apară,
Speranța moare ultima, înainte te omoară.

De atunci..
Adorm târziu și mă trezesc devreme
Sunetul salvării îmi provoacă migrene
De atunci..
Nu-mi mai plac basme, mă tem de sirene..

Spune-mi c-o să fie bine

Și inima îi moare câte un pic în fiecare zi, e în moarte clinică în fiecare sfârșit de săptămâna. Incertitudinea și indiferența îi storc toată viața strop cu strop, până la ultimul. I-au șters zâmbetul de pe buze și lumina din ochi, obrazul îi e palid acum și îi reliefează oasele feței pe măsură ce timpul trece fără a schimbă însă nimic. ÎI văd chipul în fiecare zi, la fereastră. Stă acolo ore întregi și privește în gol. Mulți spun că i se citește tristețe în ochi, dar nu, ochii-i reflectă sufletul celorlalți. Eu nu văd nimic.. nimic înafară de oboseală și asta mă sperie..

E septembrie, vineri, ora 4 AM. Nu doarme, inima îi bate din ce în ce mai repede și în final.. se oprește. Nimic deosebit, se întâmplă tot timpul. Curios e că, nu după mult timp inima începe să-i bată din nou. Încet, dar bate. Nimeni nu știe cum sau de ce.
Cert e că în următoarea vineri.. sau poate sâmbătă..


Spune-mi c-o să fie bine.

Nu te aud

-Nu asa bai ! Ce faci? Spunemi ca glumesti. Chiar nuti pasa? Vrei sa ramai singur, dat la o parte? Ultimul ratat ! Uitate in jur. Am mai vazut ratati, dar niciunul ca tine, zau. Te crezi mai important daca scri cu liniute la mijlocul cuvintelor si pui cati de i trebuie la sfarsitul altora ? Pentru ce ? Stii ce e interesant? sa scrii cu y, inlocuieste literele cu altele, toata lumea o face, ai atatea semne pe tastatura, folosestele. Fii ca si ceilalti, nu iesi in evidenta, nu asa !
Ce muzica asculti? Rap ? Esti jalnic ba ! Poti sa dansezi pe rap? Tu cum te distrezi? Mergi in club vezi ce se ascutla, lasa cartile, iti strica vederea, nici o fata nu se uita la un tocilar cu ochelari. Si cei cu hainele astea? Nai nici o culoare, iati un tricou roz, cu sclipici, asta se poarta, mulat. Mergi la sala fa patratele sa se vada. Eu nu stiu, tu nu te uiti in jur? Esti aproape chel, de ce teai tunde asa? N-o sa se uite niciuna la tine.
De ce taci? Zi ceva idiotule ! Si ea? O iubesti, asa-i? E clar.. nu te ajuta capu'. Prietene, esti dus. N-ai cum.. cum sa iubesti? Sa-i spui ei asta e una, dar sa simti.. ? Ii spui ei ca sa ajungi unde trebuie, intelegi? Si o data consumata treaba, nu mai are rost sa perzi timpul. Treci la urmatoarea, poti sa le spui ce vrajeli vrei da' nu te pacali singur. Ea o sa plece oricum, dar nu te intereseaza, nu trebuie sa-ti pese, pricepi. Pff, iubeste auzi.. Nu fi idiot.
De ce incerci sa fii altfel, integreazate!

- Ai terminat? Nu răspunde, nu contează. Got to go !

(Greșelile gramticale sunt complet intenționate.)